Îmi face mare plăcere să vă scriu aceste versuri deoarece sunt din inimă. Și știu că toți cei care mă știu și mă vor ști de aici înainte își vor da seama că vorbesc așa cum gândesc.
Astfel, după ce au trecut 3 săptămâni după un mic concediu, mai multe persoane mi-au scos în evidență că abund de voioșime. Mai toți îmi spuneau, wow, te-ai întors din concediu. Ce fain. Ei bine, nu, țin și tind să cred că putem să ne facem concediu în fiecare clipă din viața noastră. Sigur, că pentru a ajunge la acest fruct care pare cu adevărat oprit, ai nevoie de ceva timp. Dar totuși, dacă ajungi la concluzia că merită, uneori mai și aștepți, în condiția de față, înveți.
Astfel, eu învăț să scriu.
Vin cu o poveste ce am scris-o când eram în concediu. Am si altele din concediul de după, dar deocamdată, welcome to Greece. 😀
The most important thing in life.
What life is about for him.
For me, my friend, my life is good.
Așa a început povestea despre el un domn aparent relaxat și puțin plictisit dintr-un mic orășel din Thasos, Grecia.
Din octombrie până în mai, am o viață foarte bună. Acest loc este foarte bun pentru mine și pentru mulți oameni din România, Bulgaria, Serbia…. Mâncarea de aici este foarte bună, adaugă el.
Viața pentru el ține de pescuit și de munca din timpul sezonului. Îi place. Are o barcă pentru a pescui. Acum (în mai și iunie pescuiește caracatiță). După iunie nu se mai prinde. Toate plasele se ridică pentru că are nevoie de timp.
M-am interesat de ce și am aflat următoarele. Durata de viață a Octopusului este limitată de reproducere: exemplarele masculine pot trăi doar câteva luni după împerechere, iar femelele mor la scurt timp după ce ouălele trec la următorul stagiu. Ele nu mănâncă în cursul lunii în care se ocupă de îngrijirea ouălelor fără coajă, și mor de foame.
Are o fiică de 17 ani, acum în 2017. Merge la școală. Este bună la școală. Fiica lui este foarte bună la școală, spune el mândru.
De ce crezi că sunt oameni care caută bani toată viața și oameni care nu fac asta, îl întreb eu.
Munca mea este grea (din aprilie până în octombrie), e grea pentru mine. Plătesc bine, e multă muncă. 5 luni e greu, e muncă, dar îmi place, îmi răspunde el istovit.
Ulterior mă întreabă ce vreau să beau. Eu, timid: nimic. Ei, nu, ce vrei, întreabă el ospitalier… Un pahar din berea mea? OK, spun eu.
Spun întotdeauna că oamenii au nevoie de o poveste. Povestea este importantă întotdeauna.
Așadar, ..
Vorbește la telefon, pune o muzică ”a la corason” ulterior, îmi toarnă un pahar din berea lui, un Kaiser bun.
După ce ciocnim și îi spun că e o bere bună îl întreb ce crede că vrea fiica lui să facă după ce termină școala.
El spune mândru din nou că fiica lui este foarte bună la școală.
Zâmbește și spune că nu știe ce se va întâmpla ulterior.
Noi, românii, îi spun eu ispintindu-l, ne dorim în general ca ai noștri copii să ne urmeze pașii.
El zâmbește din nou și spune că nu știe ce va face, dar acum e bună la școală. După, cine știe.
Care este cel mai important lucru pentru el. El prima data spune… pentru fata lui?
Nu, pentru el.
Pentru el, are o viață foarte bună. E un job foarte bun ce face el. Pentru bani, dar nu numai, are mulți prieteni buni. Are mulți prieteni în jurul lui.
Așadar, un serviciu bun și mulți prieteni.
Da, e bine aici, e greu, dar bun.
După octombrie am timp pentru mine.
Și ce faci?
Pescuiesc.
Doar?
Am și fiica și soția. Soția este profesoară la școală. Merg dimineața și le duc la școală, apoi merg și fac ceva de mâncare acasă. Apoi, mă duc și le iau de la școală, iar apoi, mâncăm cu toții împreună, ca o familie fericită. Așadar, exact ca în filmele americane, gândesc eu.
Apoi, merg la pescuit și este doar Panagiotis și marea.
Întrebându-l ce este Panagiotis, îmi răspunde încântat.
Panagiotis este numele meu.
Îmi place.
Îmi place, repetă el.
Uneori, cu câțiva prieteni, merg la Alikes (cam 20 km în direcția aia, arătând spre larg, în stânga).
Și pescuim.
Uneori în noiembrie și decembrie, culegem măsline pentru ulei.
Fratele lui a murit în urmă cu 5 ani de inimă și cumnata lui are un fiu și el are grijă de el, îi ajută din când în când, referindu-se că îi ajută cu banii ce îi ia pe ulei.
Am o viață bună.
Îmi place. Dacă merg în oraș, în Thesalonic, de exemplu, nu îmi place, spune el. Nu nu nu.
Cum vezi lumea de aici, îl întreb eu. Cum vezi conflictele dintre ruși și americani. Cum se vede lumea de aici, din Limenaria, din locul acesta relaxant?
Oooo, americanii și ruși sunt niște ”big bastards”, nu turiștii, politicienii. Nu turiștii. Rușii, americanii, germanii, englezii, francezii… politicienii toți sunt niște mari mari bulangii (tot bastarzi a spus, dar cam asta s-a înțeles, niște ticăloși).
Și la voi, în România, va fi greu tare peste 10 ani. Veți vedea. Câți ani ai, mă întreabă. Spunându-i că 35, îmi spune din nou să țin minte ce mi-a spus. Că va fi greu în România peste 10 ani. Vom fi ca și ei (nr ca și grecii).
De ce? Pentru că va fi foarte dificil să găsești locuri de muncă, pentru toate, deoarece toți politicienii ruși, americani, germani, englezi, francezi, turci, iau totul de aici. Petrol, gaz, tot.
Oamenii de acolo, englezii, toți cei de mai sus sunt foarte prietenoși, dar nu politicienii.
Cum crezi că se vor descurca politicienii greci?
Nu, nu se vor descurca, nu avem bărbați printre politicieni, doar surori, fiind aici foarte amuzat de cuvântul ales cu mare chibzuință.
Nu ca sârbii, politicienii sârbi sunt foarte puternici. Îți aduci aminte de Miloșevici? Puternici, puternici.
Dacă ar fi să spui ceva despre viață, despre cum să trăiești?
Doar iubire, doar inimă bună.
Iubire… meditez eu.
Banii sunt bani, nu sunt nimic, într-o zi bună îi ai, în alta nu, îmi spune.
Banii nu sunt nimic, doar inima bună este tot.
Vrei o bere bună din Panos?
Poate mai târziu, spun eu, cuvintele sunt cele mai importante. Mulțumesc mult.
Locul în care am fost și vorbit: Agistri – Limenaria – Thasos – Greece.
